cuvinte
Boyd Rice – People
Am citit Nocturne (Cinci povești despre muzică și amurg) de Kazuo Ishiguro și au fost așa cum le prezintă titlul. Din păcate sau din fericire, le-am citit în tren. Mi-a fost drag autorul în “Să nu mă părăsești”, poate din cauza aerului de distopie. Apoi l-am căutat în toate celelalte cărți ale lui și parcă nu l-am mai găsit. În nuvelele astea parcă a reînceput să fie el. Sau poate căutam altceva. Oricum, mi-au plăcut. Erau cu oameni triști.
Pe urmă am observat că e prea vară pentru Pendulul lui Foucault și l-am pus în biblioteca improvizată sub fereastră. Să îl plouă ploaia, să îl bată vântul, să-l roadă furnica.
Mi-e dor să citesc basme.
Acum mă uit peste Lanark. E cam groasă pentru puterile mele de pisică. Poate o carte cu poezii ar ajuta.
