Birtkenau

Carte: Dino Buzzati – Cele mai frumoase povestiri

Cântec: Jacques Brel – Zangra (inspirat de Dino – Il deserto dei Tartari)

Pictor : tot Dino Buzzati, evident.

ai putea pur și simplu să-mi spui. în față. se cheamă sinceritate, draga mea. și nu știam că umila mea persoană suscită atâta interes. aștept statuia din materii fecale.

frustrare și mizantropie vărsată.

M-am uitat la pozele din setul numit “Botaniști”, de unde e și poza asta. Și mi-am dat seama, încă o dată, acut, că am de ce să-mi fie dor. Nu mă îndoiam, dar e bine să-ți amintești uneori. Altfel, se poate întâmpla să existe o zi în care să nu-mi fie .(nu-mi amintesc să fi fost, dar trebuie să îmi iau măsuri de precauție).

Bolile sunt sursă de inspirație pentru marele nimic, și nici nu se tratează cu vitamina c. Conținută, desigur, în fructe și legume obscure care încep cu litera c. Cola, cafea, ciocolată.

Planurile nu se fac în general, dar e reconfortant să existe măcar câteva, generale. Iar dacă ale tale coincid cu ale mele, e un motiv în plus să sper și să zâmbesc.

Nici nu mai bag în seamă stupizenia din jur, poate doar ca sursă de amuzament. Am o perioadă calmă.

Măfacifericită.

Zice Flo că cică să aleg 1o piese care-mi plac mie cel mai mult și mai mult. Văleu, vezi că-ți scad un hug din rație pentru asta, că-i greu.

Vasile Șeicaru – Pădurea și menajeria

Vasile Șeicaru – Blues de dragoste

Beethoven – Sonata lunii

Mahler –  Simfonia a cincea

Bathory – The woodwoman

Dissection – Maha Kali

Agathodaimon – Sacred divinity

Motorhead- 1916

Von Thronstahl – We walked in line

Sagittarius – Des Frühjahrs narrende Zecher

Fără egzplicații. Iar leapșa nu merge nicăieri.

Într-o zi, eram singură acasă. M-am dus să iau o carte de pe masa din sufragerie și, după ce am ridicat-o, am spus mulțumesc. Probabil mesei. Am spus asta ca să demonstrez o dată pentru totdeauna că sunt o domnișoară foarte politicoasă, extrem de politicoasă, cea mai politicoasă.

Și acum o să mulțumesc din nou. Nu unei mese, ci unui om. Pentru starea de bine, și eu nu folosesc cuvântul ăsta. Pentru fericire, și mie nu-mi plac cuvintele mari. Pentru.. este, de fapt, de prisos.

Și s-a uitat în jur și a văzut că toate erau bune. Cărțile erau la locul lor, durerile plecaseră, fericirea nu se dizolvase. Ce principiu epicurean/hedonist/utilitarist/neohedonist (cam multe doctrine care pleacă de la aceeași idee, nu crezi? dar te rog, nu-mi explica diferențele, azi fac abstracție de filosofie, nu degeaba am învățat-o ca micuțul nerd în ultima lună). Nici măcar nu voiam să zic asta. Dar fericirea este și absența durerilor.

M-am uitat la poze cu marea. Mi-e dor de ea. M-am uitat și la poze cu pista de biciclete, dar eu cred că nu-mi poate face niciun rău. Atâta timp cât nu fac hoteluri în apă, totul e bine. Marea e cea care mă interesează cel mai mult, și dacă pot să mă scald și să-mi zdrelesc genunchii de pietre, e perfect.

Îmi tremură mâna stângă. Ce semnifică asta? (Pe principiul: Când îți trece o pisică neagră prin față, înseamnă că animalul se duce undeva)

De azi, voi mânca sănătos. Nu pentru toată viața, desigur. Un timp. Până uit cât de rău mi-a fost și îmi dau din nou seama ce minunate sunt beneficiile civilizației capitaliste. Știu că nu-s tenace din punctul meu de vedere și că mai bine mă pui să învăț un tom de 1000 de pagini decât să fac ceva pentru corpul ăsta. Dar uneori am chef să încerc.

Imprimă tăcerea pe o hârtie albastră și trimite-mi-o prin poștă, altfel nu știu să o ascult. Zâmbește, tu ești. M-ai convins că și eu exist, în pofida.

(vineri mi-am îndreptat părul cu placa și a fost distractiv, sunt o pițipoancă în devenire)

Tot nu m-am obișnuit cu plecările, dar nu cred că ar trebui. Polul Sud…

Italo Calvino și-a găsit locul printre scriitorii favoriți. Am citit și Cavalerul inexistent, după Dacă într-o noapte de iarnă un călător, și a fost tot genială. O să mai iau cărți de-ale lui. Cred că se poate mai mult deodată, nu ca Saramago, care după cam a treia carte citită la rând devine prea gros și ți se împăienjenesc ochii. De fapt, voi vedea.

La Humanitas sunt multe cărți frumoase și cred că știu pe ce o să-mi cheltui o parte din bani.

La Trooper a fost frumos.

Câinii rotunzi latră iezerul. Melcul macină măceș. Bulz brânză viezure.

Evenimente discrete.

Dunitruuu!!! Dududu Dunitruuu!!! Obsesia recentă. Dunitruuu!!

Azi imi place de Paul Gauguin, fara diacritice. Asa ca propagarta o sa fie despre el.

Carte: or sa fie doua: Paradisul de dupa colt de Mario Vargas Llosa(mie asta mi-a placut mai mult) si Luna si doi bani jumate de Somerset Maugham, cu aceeasi tema, viata lui Gauguin

Cantec: Jimmy Webb – Paul Gauguin in the South Seas

Pictor: ia ghici. Culmea, taman Paul Gaugain

Am să mor. Las blogul pe mâna ziponilor, să scrie ei ce vor. Durerea de stomac e mai puternică decât mine.

Leapșă de la Liz, care vrea să știe dacă:

SUNT un copil verde, care nu mai vrea momentan să crească și care are nevoie de ocrotire.
AS VREA să treacă și jumătatea asta de an și să-mi îndeplinesc niște planuri mai mult sau mai puțin ascunse.
PASTREZ momente și bocanci.
MI-AS FI DORIT să nu fiu așa bolnăvicioasă.
NU IMI PLACE să văd că oamenii proști nu ocupă locul pe care îl merită.
nu prea MA TEM de nimic, sau nu-mi găsesc acum temerile
AUD carpathian forest- the eclipse și sunetul tastelor
IMI PARE RAU pentru ceva despre care am mai zis că-mi pare rău, una din puținele greșeli pe care le regret, pe care tu o știi.
IMI PLAC pâsâcii mâcii, cărțile, bărbații
NU SUNT perfectă, nici nu vreau, nici nu poooot.
DANSEZ populară, valț, tango. uneori mai dau din cap, dacă asta se poate numi danț.
NICIODATA nu există, odată și odată tot o să se întâmple.
RAR trimit scrisori.
PLANG când spun o anumită poezie.
NU SUNT INTOTDEAUNA bună.
NU IMI PLACE DE MINE fizic.
nu prea mai SUNT CONFUZA
AM NEVOIE de o îmbrățișare, pe care uneori o și primesc.
AR TREBUI să locuiesc într-o bibliotecă, mă liniștește.

Care merge la Flo, că îi place să facă lepșe și mă bate dacă nu i le dau, și la Alegza, ca să facă o poezie frumoasă. Dacă aș mai cunoaște buzoience, le-aș da și lor. Și ție, dar nu-mi dai voie să-ți pun link. Tu faci lepșe?

În cazul pseudointelectualilor, deficitul de inteligență e suplinit de excesul impertinenței. De ce o spun și aici? Pentru că deși nu mă afectează direct, atitudinea unui supraoarecine față de femei de-ale mele e urâtă.

Dacă nu aș fi îmbătrânit, aș avea atitudine.

Tot nu mi-am cumpărat ananas.

Zâmbitorul douăpuncteparanteză este încă înfricoșător, eu îmi revin.

A fost o perioadă tulbure în care aproape am uitat ce-mi place, poate fiindcă am citit prea puțin.

Mi-e poftă de o atmosferă decadentă, de oameni inteligenți care să fumeze și să discute ceva ce ar putea să-mi pună mintea asta obosită la contribuție.

Mi-e foarte bine.

Dar mă doare capul și-am avut un somn agitat.

De altfel, îmi mai e poftă și de o serată folk.

Și de concertul Trooper.

Dar de bine nu îmi mai e poftă, poate pentru simplul fapt că îl am.

Hai și-om be o bere.