Birtkenau

Mi-a croșetat/tricotat (că eu nu mă pricep) Elena wrist worms/warms. Dar mie tot mi se pare drăguț să le zic viermișori de încheietură, serios. Chiar dacă ei nu-i place. Hai mă că-i simpatic. Viermișori de încheietură. I să ți-i arăt:

Aventurile viermișorilor:

Part 1: La mâna Dinei

Part 2: Singurei, discutând despre schimbarea de domiciliu

Part 3: Odihnindu-se cu mâinile, pe covorul verde și pufos

Ei sunt super și eu fac reclamă. Ea vă face și vouă dacă cereți . Ia vedeți.

Făcut pui shanghai, mâncat. Cumpărat brioșe iar, mâncat. Vizitat Dana la spital, avut stare interbelică, văzut cea mai frumoasă geacă de motor pe un contemporan de-al lui Fuzi, adică un pensionar vopsit portocaliu și cu salopetă. Dar cu cea mai genială geacă pe care am văzut-o noi în realitate. Nu ajuns la Elena să-mi iau viermiideîncheietură, avut remușcare, promis că ajuns vineri, sperat ținut de cuvânt. Nu mers la free hugs fiindcă mă sperie, mai ales în Galați, mai ales azi când mi-e lene. Sperat avut noroc luat tricou. Plănuit aseară cu mama ziua mea. Citit din Istoria literaturii române, râs. Completat azi un sondaj cu cărți la școală, dat seama că nu pot alcătui un top trei cărți preferate, dar știut cine e locul 1, indubitabil Saramago cu Eseu despre orbire. Schimbat skinuri și teme, făcut frumos în fața casei. Instalat Officeul și hăcuit. Visat că noi doi făceam o prăjitură cu grapefruit și nuci. Nu tăiat unghiile de mult, sunt urâte. Azi pregă la română. Dimineață avut părul ca o mătură. Pierdut balsam de buze, nu ofer recompensă.

Bluza mea verde, cu alb și maro, care mă face să arăt ca un pinguin marțian.

Ceai roiboos.

Colin Hay- Beautiful world.

Proiect la română cu Poezia 2.0, căutat videopoeme pe net și downloadat. Am multe idei, am puțin timp, ca de obicei. Dar o să-l fac și pe-ăsta și-o să fie frumos.

Pisicile de pe gard, din drum spre spital, erau dumnezo.

M-am trezit în minte cu piesa pe care-am făcut-o la franceză pentru săptămâna liceului, care este de un cretinism și de un absurd notoriu, dar amuzantă în felul ei nebun. Pe urmă mi-am dat seama că n-am putut rezista și m-am băgat în prea multe proiecte pentru această săptămână a liceului, dar care ar fi una din puținele mele șanse să spun ce gândesc și să mă preocup de pasiunile mele. Je suis le pere qui travaille.

Cât despre săptămâna liceului în afara CNMKului, da, există. De pildă la LVA, unde m-am dus, trasă de mânecă de Cip și de Liz, să văd un concurs de reclame organizat de domn și sponsorizat de doamnă. Ocazie de întâlnire și socializare și cu Alex Petraș, care vorbit fain la început despre conceptul Broadcast yourself, da la care a pornit concursul. Acolo am mâncat furgonete și am băut cola, am purtat o insignă cu By! și m-am uitat la copii. Cip m-a fraierit că mă duce la scenetă, dar până am ajuns noi se terminase, și-am suferit. Deși concursul a durat foarte mult, astfel încât am stat acolo de pe la 11 și jumătate până la 5, a fost simpatic. Chiar și reclamele, unele inteligente, altele puierile, mi-au plăcut. Tricoul meu cu metal fanul a avut succes la un tip pe care cred că-l chema Cosmin și care era costumat în Kenny(din Southpark, evident, ce crezi?), fascinat din câte am observat de Chuck Norris și care cântă la clapă într-o formație pe care n-am reușit să o găsesc pe Youtube. A, și la o profă de info. Cel puțin ei s-au manifestat. În incursiunea mea prin LVA, constînd în mersul până la locul de fumat și la baie, n-am observat nici un specimen teribil de interesant. Nu știu dacă mă așteptam sau nu. Dar vroiam și eu ceva eye candy, dacă tot m-am deplasat până acolo. (mint, văzut ceva, dar era mic, prea mic. dar cute.) Pe de altă parte, am fost o autoritate și multipli copii mi s-au adresat cu dumneavoastră. Ceea ce a fost înfricoșător.

Ieri am reușit uimitoarea performață de a-mi instala eu cu mine mie windowsul, driverele și toate celelalte programe, ceea ce reprezintă un progres pentru domnișoara nepriceputeanu. La Vista nu merge widgetul ăla de tastură cu alt dreapta pe care-l foloseam eu, sau nu m-a dus capul pe mine să-l pun. Dar înclin să cred că nu merge. Și mi-am lăsat tastatura lor implicită românească, care are diacriticele pe tastele dintre cele alfabetice și enter/shift/partea aia, înțelegeți voi. Mai greu mă obișnuiesc cu ele, dar o să reușesc până la urmă, că-s fată deșteaptă. Deci dacă vezi greșeli, să știi că de la neobișnuința mea apar.

Și în sfârșit am citit ceva. Mi-am normalizat programul și mi-am mai făcut timp și pentru mine, că mi-am dat seama că exageram puțin. Kasa Poporului de Mitoș Micleușanu. Care chiar mi-a plăcut. Nu știu dacă e pentru că eram eu înfometată de literatură sau chiar e frumoasă. Ușurică, experimentală, jucăușă, dar frumoasă. Conține și o poezie ascunsă printre rânduri, la propriu. Un pic violentă și scatofilă, dar nu exagerat. Știi că mie-mi mai plac tâmpeniile de genul ăsta.

Am ajuns la jumătate și cu Eseu despre luciditate, dar o savurez, că e ultimul Saramago. Evident că e superbă, deși după mine nu surclasează Eseu despre orbire (am zis eu că-mi place violența). O să discut mai pe larg despre ea când o termin.

Depozitar de îmbrățișări.

Mi-am dat seama de mai demult, dar azi cu precădere, că sunt un copil cu handicap. În sensul că sunt mult prea multe lucruri la care nu mă pricep. În snobismul şi narcisismul meu ce depăşeşte limitele penibilului, mă cred deşteaptă şi am pretenţii de cultură. Râd de cei care n-au auzit de Balzac şi nu ştiu cum se scrie Eugenie Grandet, de cel care nu ştie cine a fost Dumitru Prunariu sau de ignoranţa de a nu fi auzit de “Cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm” a lui Gaugain. Ma cred importantă fiindcă ştiu povestea lui Faust, îmi place Rilke şi c-am citit sute de cărţi până în ziua de azi. Am impresia că schimb ceva ştiind toate chestiile astea. Sunt cultă, mă. Ca ăia din ultimul episod Southpark care ascultă peruvian pan flute bands fiindcă sunt great cultural music. Da, mă regăsesc şi-n Sp, şi ăsta-i snobism.

Dar nu ştiu să mufez un cablu pentru net. Nu pot să programez în C. Nu pot să toc mărunt ceapa până la capăt, îmi rămâne o bucăţică mică pe care o arunc. Nu ştiu cu ce se mănâncă matriţele şi limitele la matematică. Nu ştiu boabă de fizică. Chimia se reduce pentru mine la eterii învăţaţi într-o zi ca să-mi demonstrez că pot, la tabelul periodic şi la câteva formule simple ca H2SO4. Nu ştiu să dau cu var şi sunt conştientă că n-am forţă fizică pentru nicio muncă de bărbat transpirat care mă fluieră pe mine când vin de la şcoală. Nu înţeleg economia, bursa, ziarele cu subiect financiar mi se par plictisitoare ca nişte foi albe. Nu cunosc bunele maniere şi nici nu ştiu să mă îmbrac, machiez, asortez. Nu vorbesc/înţeleg bine decât româna şi engleza. Tuşesc îngrozitor când schimb sacul la aspirator. Nu pot să fac din lemn nici un butoi, nici un fluier. Mă bate oricine la biliard şi n-am învăţat nici până acum să joc whist. Habar n-am legile PR-ului sau ale jurnalismului. Ştiu doar istoria modernă şi contemporană şi nu înţeleg toată politica. Nu înţeleg cum se fac bani din blog şi nu ştiu prea multe nici despre net, nici despre soft sau hard. Nu ştiu să pun parchet sau să fac instalaţia electrică. În general, nu ştiu.

M-am obişnuit să-i blamez pe cei care şi-au concentrat interesele într-un singur domeniu şi să incriminez lipsa spoielii ăsteia pe care ne-am obişnuit să o numim cultură. Dar şi eu fac la fel. Şi eu sunt la fel. Unilateral dezvoltată, cum ar spune un puiuţ de comunist, dar cu pretenţii peste măsură.

Asta a fost o mea culpa. Poate şi faţă de tine, amintindu-mi anumite discuţii.

Oricum toate-s inutile.

Îţi mai aduci aminte cum i s-au aburit ochelarii Monicăi când i-am completat gabi în oracol?

Eu trebuie să completez în cel al lui Cip: de ce ţi-e frică nu scapi

Reguli: raspundeti la intrebari si inlocuiti orice intrebare nu va place cu una originala de-a voastra.

1. Daca partenerul te-ar insela cum ai reactiona?
Nu ştiu ce înseamnă a înşela. Să facă porn cu altcineva sau să facă şi să nu-mi spună? Că să fie cu altcineva nu se pune problema, mi-ar zice şi-ar pune punct. Nu prea m-ar deranja, nu cred în gelozie. *zise ea ştiind că n-o să fie cazul, încrezătoare*

2. Daca ai un vis ce ai dori sa se implineasca, care e?
O să fiu pragmatică. Să intru la Litere şi să am şi loc la cămin.

3. Ce consideri mai util, suferinta sau fericirea?
Păi să ne gândim? Oare fericirea? Am avut eu o discuţie cu Cip pe tema asta. Mie-mi place fericirea, nu sunt mai talentată sau ceva de genul când sufăr. Nu, n-am nevoie de suferinţă.

4. Ce-ai face daca ai avea un miliard de dolari?
Bine, mulţumesc. Mi-aş face casa pe care o visez, cu camera-bibliotecă şi m-aş muta cu tine.

5. Prietenul cel mai bun va fi intotdeauna cel mai bun?
Nu

6. Ai fost vreodata indragostit de 2 persoane in acelasi timp?
Da. De fapt am crezut că-mi trece îndrăgosteala de bază şi că-mi place de altcineva. A fost oribil.

7. Cat timp ai astepta dupa persoana pe care ai iubit-o?
Pai e formulată aiurea întrebarea. Dacă e persoana pe care am iubit-o, înseamnă că nu o mai iubesc. Deci nu aş aştepta. Logic, nu?

8. Daca ai castiga la loterie ti-ai abandona slujba?
N-am slujbă, dar mi-aş deschide un bar cu anticariat, cred. Vise.

9. Intrebare originala: Ce observi prima data cand vezi un om?
Dacă e frumos. Am eu criteriile mele inconştiente.

10. Ce anume te stoarce de viata?
ŞCOALA! Nu mai suport liceul ăsta.

11. Cum te vezi peste 10 ani?
Cu părul mai lung şi fără să aniversez nimic, câştigând puţin şi visând mult.

12. Care e cea mai mare frica/fobie?
De indienii din ţiglina şi de oamenii care mă bat pe spate când mă înec. Nu mi-e frică de lucruri abstracte. Înainte mă temeam şi de scările rulante.

13. Ce fel de persoana crezi ca e cea care ti-a dat leapsa?
Un pui de Cioran cu multă energie în viaţa reală şi foarte trist în cea de blogger.

14. Ai prefera sa fii singur si bogat ori casatorit dar sarac?
Papuci, căsătorită şi săracă.

15. Care e primul lucru pe care il faci cand te trezesti?
Închid alarma şi-ţi trimit mesaj.

16. Ai dat totul intr-o relatie?
Ce e aia totul? Nu cred că o relaţie ar trebui privită aşa. Am dat un tricou cu Harley şi-un ceas de perete cu Kenny, primul volum din Orbitor pe care l-ai pătat şi Cartea cu Eugen Jebeleanu, printre altele.

17. Cariera e importanta pentru tine?
Nu. Eu n-o să fac carieră, nu în sensul vostru.

18. Ai ierta si uita un lucru pe care ti l-a facut cineva, oricat de teribil ar fi?
Oricum nu-s capabilă de ură şi răzbunare. Sper să nu-mi facă totuşi cineva ceva atât de teribil.

19. Preferi burlacia sau confortul unei relatii?
Ce sintagmă.. confortul unei relaţii. Dar na, pe ăsta-l prefer.

Part tu.

Am tricou cu Huge metal fan (*foarte încântată*), courtesy of Mişu, care btw n-a mai scris pe blog de o viaţă. Ai un câine pe care l-am îndrăgit instant şi cu care m-am îmbrăţişat; ai o stradă cu mulţi câini şi cu pustiu, iar când m-am întors am luat-o prin partea opusă şi-am ieşit la Ireg, deci m-am pierdut.

Le iubesc pe femeile mele. Ele sunt oamenii cu care poţi să stai în birt şi să joci Pâs şi apoi să vorbeşti despre tradiţionalism şi concepte politice. Unde mai pui că înţeleg vorbele tâmpite şi ideile cretine pe care eu simt nevoia să le exteriorizez.  Ca acum, când mi-am declarat dragostea faţă de ele.

Azi mi-a plăcut de Pruteanu şi mi-a plăcut să-mi fac proiectul la latină. Uite, şi profa asta e o tipă pe care o respect. Foarte deşteaptă, multă cultură, atitudine coerentă. Ei, şi proiectul era un fil de scheleţel de comparaţie între diverse poezii, ales de mine, cu aceeaşi temă, şi opera lui Catullus. Poate dacă făceam cu ea în toţi anii… Ei şi cum ziceam, căutam eu poezii şi picturi şi-am dat peste site-ul Pruteanului, care mi-a plăcut, fiindcă eu îndrăgesc oamenii deştepţi. Dumnezeu să te odihnească domnule, îmi pare rău pentru ce-am zis odată despre tine, când te-am văzut coborându-te în mocirla lor. Eşti de treabă.

Te las cu o melodie

[polldaddy poll=1032242]

Azi o să am o zi frumoasă, fiindcă: (douăpuncteculiniuţădelacapăt)

• toţi câinii ştiu că sunt de-a lor
• am băut din nou o cafea cu rom (de aici deduci că am rom)
• am avut apă caldă de dimineaţă
• mi-am început ziua frumos, cu muzică şi citit de bloguri
• o să fur timp pentru citit Saramago la şcoală
• e ziua Adinei, la mulţi ani Adina, te iubesc. Să creşti mare şi frumoasă. Deci o să mânc ciocolată până o să-mi vină rău.
• de mâine în două săptămâni e ziua mea şi bem.
• sunt mulţumită de ziua de ieri, chiar dacă a fost foarte ocupată. Începe să-mi placă din nou să învăţ şi să scriu. Vreau să-mi demonstrez ceva.
• mai există oameni frumoşi cu creier pe lumea asta. Îmi amitesc constant. Ieri după şcoală, au rămas în clasă exact cei care trebuiau şi am putut să-mi imaginez o oră de liceu perfectă, numai cu ei.
• apă cu gust de lămâie
• mersul spre şcoală cu empetrescu în urechi
• tu. ăsta e motiv de bună-dispoziţie oricând

Mihail Sebastian a devenit huligan, Panait Istrati scriitor, eu nu mă pot ridica la nivelul lor, plus că a fi huligan era la moda în perioada interbelică (nu, huliganul nu e ăla de la fotbal, dacă te uiţi mult pe proteve), iar a fi scriitor a fost cul până mai deunăzi. Când citeam, ştiam treburile astea. Dar ieri am fost piţipoancă.

Eram eu la şcoală, unde m-am dus cu maxim interes educativ şi unde ştii cât e de frumos şi cât de mult îmi place, iar ochiul meu vigilent a reperat trusa de machiaj a Dănuţei. Să ţi-o arăt pe Dănuţa? Nu ţi-o arăt, că nu-s nesimţită. E frumoasă şi modelă, slabă-slabă şi blondă. Dar e simpatică şi de treabă, serios. Aşa că m-am gândit eu să o rog să mă facă “frumoasă”. Asta însemnând fond de ten, pudră, altă pudră cu ceva sclipicios, perluţe bronzante, fard auriu de ochi, rimel mult şi creion. După operaţiune, nu mi se mai vedea nicio imperfecţiune facială, în schimb efectul de plastic era garantat. La soare te puteai uita, dar la mine ba, că strălucea nu-ştiu-ce pe pomeţii mei exact ca-n pozele alea de le-am văzut eu pe hi5. Eram o rocă sedentară/sedimentară, de-am folosit vreo 6 dischete demachiante ca să înlătur tencuiala.

În încununarea evenimentului, am mers până acasă aşa (da, pe stradă, printre manelari, the horror). Sincer, mie îmi era ruşine să merg pe drum cu machiajul pe figură; nu înţeleg cum fetele astea ies aşa din casă zilnic. Adică, nu zic că eram urâtă, dar exagerat de machiată (nu strident, dar prea mult). Ca să mă vezi şi tu cum am fost o frumuşaţă de fată, am făcut şi o poză în baie cu buziţele ţuguiate. Iară nu o arăt, că mi se sperie ăia doi cititori şi fug.

Acesta nu este un text ficţional. Chiar am fost piţi pentru câteva ore. Bine, că starea nu constă numai în machiaj, ştiu. Dar a fost o experienţă care m-a făcut să-mi dau seama, încă o dată, că nu pot să fiu ca ele. Ma sfătuiră şi să port mini şi decolteuri. Brr, mă sperie lumea asta. Iar pomeţii accentuaţi cu fard nu-mi mobilează piticii. Totuşi îmi place să le privesc.

De la o vreme visez doar poveşti în care tu te comporţi urât cu mine, şi nu înţeleg de ce. De la fi uşor ironic cu fomeea proastă, lucru care se poate întâmpla şi în realitate, până a nu mă lua la concertul frumos şi a mă păcăli că nu a început încă, sau cârdăşii cu Urs şi Wolf ce vizează batjocorirea mea în birt, eşti foarte rău în vise. Nu ştiu de ce se întâmplă asta şi de ce mi-e frică, fiindcă aşa s-ar traduce psihologic, nu? Conştient, nu s-a întâmplat şi nu mă înspăimântă nimic. Inconştient, nu ştiu ce-mi este. Eu zic să faci o întoarcere de 180 de grade şi să redevii de treabă, ca să nu-mi mai periclitezi odihna. Ne-am înţeles?

Deocamdată nu m-am dus la şcoală. Cred că servesc direct româna. Cafea cu rom şi lene de dimineaţă, ieri muncă până târziu la păcătoasa de literatură universală. Îmi place că fast-forwardul de care vorbeam chiar funcţionează, sau doar mă autosugestionez. E 8 şi 8 minute, mă iubeşte un blond. Săracul, cum ai zice tu, doar că nu eşti aici să spui. Tu eşti doar în vis unde mă torturezi.

Cât despre buburuze băgate într-o scobitoare cu care sperii lumea, aş prefera să nu discut despre acest subiect.

Ştii că atunci când o să scriu o carte, o să se numească Alcoolicul eponim. O să găsesc şi un motto potrivit, am deja câteva în minte. Mai lipseşte conţinutul, dar nu-i bai, bine că am găsit titlu.

Mi-ar prinde bine o lună liberă. Adică fără şcoală. Deşi vineri vine profu bun de filosofie.

Nu mai ştiu.

p.s. pentru tine. Când mă îmbrăcam să plec la şcoală, mi-am adus aminte cum arăta tricoul meu negru gros odată, după un oarecare meci, şi-am zâmbit. Dor cretin de tine, bineînţeles.

Haribocii sunt nişte personaje minunate care obişnuiesc, pe timp de vară, să meargă la plajă şi, îmbrăcaţi, pe cerşăfel, să-şi pună reciproc nisip în cap până pletele şi nisipul nu mai sunt inter-recognoscibile. Ei, haribocii, se joacă apoi în mare şi se dau cu genunchii de cea mai mare piatră, aşezată acolo special pentru ei, copii împiedicaţi şi atenţi la orice altceva decât o piatră imensă, vizibilă de la distanţă. Mult mai mult interes le suscită algele, numai bune de făcut cunune şi decoraţii luate uşor de valuri. Tot ei mâncă până nu mai pot stând pe nisip şi apoi se plâng că nu se mai pot alcooliza fiindcă deja le e rău de la prea multă mâncare.

Haribocii sunt urâţi şi au leptoci. Ei s-au cunoscut demult, leptocii lor încă nu. Hariboacăna îl are pe al său de o perioadă mai îndelungată. Haribocul e autist. Lor le place să mânce usturoi şi ceapă, iar dintre produsele epocii moderne preferă Bake Rolls. Hariboacănei nu-i place mierea, iar haribocului brânza şi peştele.

Hariboacăna ar vrea să fie acum la ţară la ea, în spate la albine, stând pe căpiţa aia de fân şi mâncând ciocolată de casă neîntărită din castronel. Ar bate vântul şi apoi ea ar fugi printre rândurile de vie, cu părul care acum i-a crescut fluturându-i şi cu hainele în dezordine. Bunicii nu ar fi acasă, aşa că ar putea să călărească prispa aşa cum făcea în copilărie şi s-ar uita la ploaie şi la cum curge apa din burlane. Ar mirosi frumos a pământ şi a vie şi s-ar scutura o omidă câinele-babei de undeva de sus exact în faţa ei. Hariboacăna nu are nostalgii câmpeneşti mari şi nu s-ar muta acolo, ci mai degrabă într-un oraş mare, cu posibilitate de evadare maritimă cel puţin lunară, spre căsuţă de paiantă în localitate cât mai puţin turistică. Dar acum, ea ar petrece o după-amiază la ţară.

Ei au o capacitate specială de a le fi dor mereu. Au auzit de la Sorescu că-l dor rărunchii de dor şi parcă aşa le e şi haribocilor, destul de des. Ei ştiu că odată au făcut parte din aceeaşi punguţă mică-mică, împreună cu alţi 3-5 hariboci (era varianta demo de punguţă, pe care ţi-o dă rest la magazin) şi dacă ar găsi-o, s-ar muta înapoi în ea. Nu o caută, dar le-ar părea bine să se trezească acolo într-o dimineaţă. Numai dacă punga n-ar fi udă şi ei nu s-ar încleia până la topire.

Să fac o leapşă de la Flo, care are chef de joacă. Cică să zic ce-aş fi dac-aş fi:

Ce ai fi daca ai fi: (trebuie să zic ce aş fi, nu ce mi-ar plăcea mai mult, nu?)

1. o piesa de imbracaminte: cămaşă. Pentru că e serioasă şi în acelaşi timp porn dacă deschei mai mulţi nasturi.
2. o pereche de incaltaminte: bocanci. Că-s hotărâţi şi îţi impun un anumit ritm de mers.
3. o bijuterie: brăţară din aţă.  E simplă, simpatică şi de obicei simbolizează ceva. Nu aş fi un metal preţios, în niciun caz.
4. o carte: Adam şi Eva de Rebreanu. Pentru că vreau să cred că trăiesc o astfel de poveste. Chiar dacă mă mint, nu-mi pasă.
5. un artist: Boris Vian. Ca să spun nonsensuri şi oamenii să fie încântaţi.
6. o melodie/piesa/cantec: Bathory – The woodwoman. “And all she’ll claim is my young heart”.
7. un film: nu ştiu, nu prea mă uit eu la filme de felul meu, d-apăi să fie unul cu care să mă identific. Mie mi-ar plăcea să fiu filmul ăla de care ţi-am povestit eu odată, cu cei doi care aleargă hamsterul prin garsonieră, apoi nu se hotărăsc la ce film să se uite şi se bagă sub plapumă, fiindcă mâine e duminică.  Ăsta-mi place.
8. o tara: Romania. Că-i a mea şi mi-e dragă, şi exact aşa sunt şi eu.
9. un oras: Bucureşti. Jegoasă şi cu interese în multe domenii. În momentele de frumuseţe, Cluj.
10. un obiect: ceasul tău la mâna mea. Îl port de ceva vreme. E mai frumos şi mai urât decât o verighetă. E noi.

Să i-o dau lui Liz? Ei îi place să facă lepşe. Dacă vrei, fă-o. E valabil pentru oricine.

*

Azi a fost o zi bună până şi la şcoală. De la o vreme a reînceput să-mi meargă bine. Mă bucur.

Eşarfa mea frumoasă pe care nu am dus-o nicăieri, cu care n-am trecut prin nimic. N-a mirosit niciodată a fum de ţigară, nu a purtat-o nimeni altcineva. Dar presimt că va fi un tărâm fertil pentru amintiri, ca cea verde-deschis pe care ai purtat-o tu într-o seară sau ca fesul meu în care s-a vărsat berea. Numai aşa lucrurile contează.

Piper şi bine. Personaje cu zâmbete pentru tine şi orice altceva te face fericit.

*

Mai simţeam nevoia să zic că pe mine nu m-ar deranja să fiu o femeie întreţinută. Dacă am proprietatea termenilor; vreau să mă refer la o familie în care bărbatul câştigă mai mult decât femeia. De pildă, eu să lucrez unde-mi place, în vreun domeniu cultural, şi să câştig cât să subzist. Iar tu să fii domnul inginer şi să faci mii de euro. Sunt eu aici femeie întreţinută? Sunt! Mă deranjează? Nu! Că tot am vorbit eu despre asta cu colegele, care sunt nişte femei independente şi foarte cosmo. Mie mi se pare preferabilă varianta pe care am expus-o, şi aş fi în totalitate de acord cu ea. Cred că nici pe tine nu te-ar deranja. Ce să faci cu atâţia bani, la o adică? Dacă tu-ţi urmezi visul, care e remunerat, ajut-o şi pe fomee să şi-l urmeze, al ei nefiind. Mi se pare corect. Eu n-am mândrie de feministă.