Birtkenau

odiseea tricourilor roz pe trupuri de baieti scheletici continua; ieri, la scoala, il sfatuiam pe radu(care e cel mai si cel mai tare coleg ever) cum sa devina trend…si faceam un elogiu tricourilor roz, la care mary:”chiar iti plac? pe bune, iti plac?”. eu, naiva cum sunt, speram in fundul sufletul ca ea sa nu adore acest minunat obiect vestimentar, dar se pare ca m-am inselat…asa ca la raspunsul meu simplu, “nu,tie?”, ea si colega ei au sarit cu gura pe mine si cu cele mai bune argumente:”normal ca imi plac…se si poarta”(ooo,sunt in extaz, cum sa nu imi placa daca SE SI POARTA?!!!) si, frumusetea frumusetilor: “nu iti plac tie, ca esti rockerita, dar daca erai minimalista….”(vaaai, dar daca eram minimalista…eu rockerita din mine, ia uite ia rockul si manifestarile mele rock, i’m like so rock, dude, i use to listen to …hard mietaaaal!!)
and another one…o colega de vreo 45 de kg:”eu sunt mai plinuta, nu pot sa ma imbrac asa, cu orice”…bartender, could you get this person a life, please?

da, am ceva cu tineriii din generatia mea. sper sa le mai vina putin mintea la cap…dar deocamdata nu au nici o preocupare, nicio pasiune, nimic… sunt asa plati si plictisitori…

pot sa-mi imaginez fata? ea e pasionata de cultura. citeste. o intereseaza pictura, muzica, sculptura, orice are cea mai mica legatura cu arta. stie sa aprecieze si vechiul si noul. are un vocabular dezvoltat, nu sta sa isi caute cuvintele in timp ce soarbe preocupata din cafea. nu e aroganta, poate discuta cu oricine. nu isi ascunde pielea sub 3 centrimetri de fond de ten, nici nu are porii dilatati din cauza lui. are ochi frumosi si inteligenti, pe care uneori ii accentueaza cu creion negru si foarte rar cu fard. nu face o tragedie din faptul ca i-a iesit cu cos. nici daca are cateva kilograme in plus. sau in minus. miroase frumos. are la maini degete lungi si subtiri. vara este foarte bronzata. iarna este foarte palida. se imbraca obisnuit, fara sa ii pese de moda. cu haine care ii plac si care ii stau bine. nu ii place rozul, acum ca rozul a devenit un brand “barbie”. nu asculta house sau muzica de pe mtv. nu merge in cluburi sa danseze langa barbati transpirati, prefera sa stea la o cafea sau un cocktail in locuri care ii plac. are prieteni cu ceva in cap. de fapt, pe criteriul asta si-i alege. nu are relatii pasagere, ca majoritatea adolescentelor. uneori se simte singura. uneori se simte singura. alteori se simte proasta. alteori nebuna. daca as fi barbat, as putea-o iubi. ea e idealul meu de fata. alina se apropie, dar nu-l atinge..

of..greu cu mine…

buna dimineata…azi se preconizeaza o zi intr-adevar tomnatica…prima melodie care mi-a intrat in playlist a fost emotie de toamna a lui stanescu. pardon, a lui nicu alifantis. lumea asta are ceva cu mine, vrea sa ma convinga ca e toamna. eu nu vreau sa fie inca “last summer”, prefer formularea “this summer”…una foarte joooos, intoarsa spre pamanaaat, una foarte suuuus, aproape ruptaaa, in infriguarata, neasemuita luptaaaa, a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt…winampul meu are azi ceva cu nichita. cred ca vrea sa ma binedispuna de dimineata…ce bine ca eeesti, ce mirare ca suuuunt…doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se….

e vineri. de ce e vineri? de ce nu e luni? sau sambata? eu am un cub verde pe imprimanta, e o prostie din aia de doi lei de care isi agata tatii de familie de geamul masinii, numai ca ventuza aia nu functioneaza… too bad(uite, si eu vorbesc in romgleza)…

eu vreau sa fiu un copil cult. si ulterior, o femeie culta. ai dreptate kirk, toamna e buna pentru facut planuri si aduce chef de munca, dar eu tot nu as renunta la vara pentru ea….

mahler si vin rosu. eseu la literatura universala despre apolinic si dionisiac. asta imi place.uu, nietzche la scoala, n-as fi crezut…se pare ca nu e chiar asa rau… si ceva de joaca. inventeaza un zeu. tot la literatura universala. zeul meu e zeul oamenilor care asculta muzica clasica si beau vin rosu cand ploua afara si carora le place dali. e frumos si cult. de fapt, am descris in tema aia idealul meu de barbat. care nu exista, evident. nu-ti arat. nea

eu vreau sa fiu iubita lui nichita stanescu sau a lui dali. si o sa fiu, dincolo de moarte. o sa vedeti voi.

ma simt bine azi. am stat de vorba despre lucruri serioase, pe o banca in parc. imi place sa pot discuta lucruri serioase cu acelasi pe care il pot impusca cu umbrela(apropo, am o umbrela frumoasa, e verde cu bleumarin, in patratele. numai ca e cam mare pentru mine).

ma gandeam…ce an ocupat o sa am…dar o sa fac numai lucruri placute… vreau nationala la filosofie, vreau sa iau cambridgeul cu a(m-am inscris deocamdata la placement test, sper sa nu-mi zica ca-s prea proasta), vreau sa fac muuult voluntariat(deja m-am bagat in 4 proiecte, sa vad cum imi dozez timpul). o sa am vacante frumoase, o sa am vacante cu tine….numai vacante, dar asta trece deja in planul secund. si cam atat. o sa fiu nerdy, n-am mai fost asa nerdy de printr-a 8a. vai, sunt asa de mandra de nerdyciunea mea…

atat.is ametita. am primit de la geo o carte cu o mie de tablouri ale unor pictori celebri. o las pentru diseara, cand o sa miros a piersicuta, o sa fiu in pijamalele portocalii si cu spin in brate, invelita in pledul meu verde. poate inca putin din vinul asta rosu…

pot sa fiu frustrata, te rog?

eu o sa fiu, chiar daca nu imi dai voie.

sunt frustrata pentru ca ma duc degeaba la scoala. da, acum o sa imi spui ca mi-a luat cam mult sa imi dau seama de asta.

aceleasi clisee…exacu aceleasi cuvinte repetate in fiecare an..la romana, fraze invatate pe de rost. se asteapta de la noi sa repetam ce am mai spus si intr-a noua, si intr-a zecea si probabil ce vom debita si la bac, ca niste papagali. chiar trebuie sa ne folosim numai doi la suta din creier? mie atat imi ia ca sa tin minte ca aglae era baba absoluta, fara cusur in rau iar costache giurgiuveanu era avarul umanizat. bun, si, cu ce ma ajuta mai exact pe mine asta? am devenit eu mai buna, mai desteapta, inteleg mai bine lumea sau macar opera lui calinescu stiind cliseele astea? nu..asa ma gandeam si eu…. si nu e vorba numai de asta, asta e doar un exemplu. e vorba de exact aceleasi sintagme repetate la infinit. nu m-am inscris la liceu ca sa invat ca un papagal. m-am inscris, din cate tin eu minte, ca sa ma pregatesc pentru viata. ca sa inteleg anumite lucruri. sa fiu mai desteapta, mai destupata la minte, right? si nu imi spune acum ca indobitocirea asta ma desteapta, ca nu o sa o cred. in niciun caz. refuz sa fiu un papagal.

la literatura universala…aseptasem atat de mult de la obiectul asta….bun, eu imi pierd duminica citind iliada in versuri ca sa imi spuna ea la scoala ca a citit numai varianta in proza(aia pentru copii, da, aia pe care o citeai cand erai in clasele 1-4), pentru ca, domle, ea nu s-a simtit in stare sa parcurga doua volume in versuri…oook…non scholae, sed vitae discimus. deci pentru viata am citit eu iliada, ca sa fiu mai culta. asta inteleg. insa nu inteleg cum poti sa vii in fata mea si sa imi pretinzi sa citesc asta, cand tu insuti nu ai pus mana pe ea. ce am eu de invatat de la tine? niste comentarii pe care le-ai cules dintr-o carte? nu, mersi, asta pot si singura. ma gandeam ca poti sa imi explici niste pasaje, redundanta unor adjective, schimbarea unor sensuri…aaaa, nu ai citit? ma scuzi, am gresit persoana, poate ca ar trebui sa-l intreb pe gardian…

la geografie…am invatat ceva minunat. mediul inconjurator este spatiul din jurul nostru…wow! no kidding!!n-as fi crezut!..sunt uimita, nu m-as fi gandit niciodata la o definitie asa elaborata, ma inclin in fata maretiei tale….

ma rog…sunt trista…sunt trista pentru ca nu prea are cine sa ma invete. in afara de profa de istorie, pe care multi o dispretuiesc. de la ea chiar am inteles ceva. pe voi daca va pune cineva sa ganditi, nu e bun. voi vreti sa tociti, am inteles, soricei draguti ce sunteti. multumesc. sunteti o profa buna. desi sunt eu nebuna si nu prea am venit anul trecut pe la ora. va iubesc. o sa va tin minte. sunteti singura(ei bine, hai sa nu zic singura, printre putinele) profa de la care chiar am avut de invatat ceva in liceu(dumneavoastra,mara, care a plecat dupa a 9a si proful de mate dintr-a 10a). a se observa ca folosesc pluralul, spre deosebire de celelalte.

sunt rea. si adolescenta. si frustrata. asa-i? si judec prea aspru bietele profesoare, asa-i? bine, o sa imi pun cenusa in cap si o sa ma retrag la manastire, unde o sa studiez textele bisericesti medievale pana la sfarsitul veacului.

Ion Minulescu
Acuarelă

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână…

intotdeauna mi-a placut poezia asta. cand eram mica mi-o citea tata, si ma incantau cel mai mult ultimele versuri…un batran si o batrana, doua jucarii stricate, merg tinandu-se de mana…nu stiu daca le intelegeam extraordinar de bine pe atunci sau daca doar eram incatata ca era vorba de jucarii, dar..ma rog…. nu-i asa ca, desi o sa fim stricati, o sa ne tinem si atunci de mana? nu-i asa ca o sa fim ca filemon si baucis? te rog.

e greu sa fii copil idealist. dar e mai usor daca mai cunosti cativa. eu nu cunosc decat unul care vrea sa viseze cu mine.

toamna…must..mult must..unghii si degete innegrite de la culesul de struguri. ti-am mai zis cat imi plac strugurii?imi place sa-i culeg, sa gust cate o bobita din fiecare, si sa ii pun in cosurile alea superbe de rachita. pe urma sa ii car pana la sacii de la marginea randurilor. acasa, vreau sa imi zdrelesc mainile dandu-i la ciur. vreau sa ii strivesc de ochiurile metalice cu infinita satisfactie. sa ii vad cum se scurg in cada…apoi..lunga asteptare.. cam o zi pana se ridica mustul..si sa beau parti din mine amestescate in suc de struguri. la nunta noastra o sa bem vin facut de mine.

mai sunt cateva zile.pana la…o schimbare.

vreau sa merg in parc si sa vad o frunza cum cade.

cu tine.

n-am mai zis nimic de vreo saptamana, asa e? asa e…asta din cauza dragului meu comp(tin sa-ti transmit pe aceasta cale ca te iubesc, gogule) care si-a luat el vacanta, acum ca stapana a inceput scolita de copii.

chiar, a inceput scolita de copii, cu tobe, surle si trambite. scolita care se anunta a fi foarte placuta anul asta…numai ore frumoase(adica nu aud si nici nu vad mate, fizica, biologie si chimie-stiu, te-am stresat deja cu asta dar tin sa repet)..program lejer, cu doua zile in care incep de la noua..sa te tot duci la scoala(si cand te gandesti ca unii pot face ce vor la scoala numai din facultate, iar altii niciodata..)

ce mai e pe la scoala? pai mai nimic. bisnita cu manuale si hermeneutici. un boboc dragut(ce dragut e, pentru el parca as ramane repetenta doi-trei ani-e posibil?). un tip cu paru mare si cret printr-a zecea. de ce toti astia simpatici is mai mici decat mine? magazinul cu papica de la parter nu s-a redeschis, si sufar. nici mosul cu covrigi nu mai vine. sufar si mai tare. eu si cu undras o sa ne deschidem in liceu un magazin cu mancare ecologica, unde o sa vindem un morcov, o portocala, o banana, o lamaie..din astea…

eu ce-am mai facut? nimic..o ba daaaa…am fost la patru luni trei saptamani si doua zile, impreuna cu gustul meu needucat. si nu am stiut sa apreciez la adevarata ei valoare asa o capodopera. nu mi-a placut. sunt, din nou, o snoaba antisociala. nu mai am niciun chef sa aud de avortoni si de ce saracie era in comunism. mama mea era asistenta si se dadea cu chanel no5 de contrabanda. mama ce chestie. o sa fac un bestseller din asta.

iar azi am citit iliada. pentru ca imi trebuie la literatura universala. nu ma omor dupa ea. dar odata ce te obisnuiesti cu ritmul si limbajul, poate fi chiar draguta.

in timpul saptamanii, doar doua carti, ca sunt fata silitoare. mercur de amelie nothomb si mantisa de fowles. restante: zgomotul si furia de faulkner, trei povestiri de flaubert, eseuri de ernesto sabato, teodosie cel mic de razvan radulescu si plurivers 1 si 2 de cartarescu. bibliotecara mi-a zis ca ea nu se omoara dupa cartarescu, si am suferit. eu il admir.

a, sa nu uit, mi-am cumparat esarfa. e asa cum imi doream.

si o chestie care mi-a placut. imi conectasem boxele la mp3 si faceam zarzavatul in bucatarie, cu muzica data tarisor. si vine mimi(mimi e chiriasa mea, not for long) sa-mi spuna revelatia ei: “muzica asta pe care o asculti tu suna a stefan hrusca”. muzica pe care o ascultam eu fiind led zeppelin, pink floyd, the doors, metallica si guns’n'roses. cam pe astia i-a auzit ea. deci, hrusca power!

Îţi aduci aminte plaja?

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.

Dacă ne-am ucide unul pe altul

Dacă ne-am ucide unul pe altul
Privindu-ne în ochi,
În ochii noştri în jurul cărora
Genele stau ca o coroană de spini
Care-ncunună definitiv
Orice privire,
Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit
Cu dragoste fără de ţărm în ochi,
Şi, cunoscându-te, ţi-aş spune:
Mori,
Mori, dragul meu,
Va fi atât de bine,
Vei rămâne numai cu mine,
Tu, cel născut din cuvânt,
Vei cunoaşte gust de pământ,
Vei simţi ce frumoase sunt rădăcinile
Împletindu-ţi prin ele mâinile,
Cu nenţeleasa bucurie
De-a nu mai fi pentru vecie…
Şi, mângâindu-mă, mi-ai spune:
Mori, draga mea,
Iubita mea cu frunte de octombrie
Cuprinsă ca-n icoane
De nimb rotund de moarte,
Mori,
Lasă-ţi culorile în flori,
Pletele lungi cărărilor
Şi ochii luciu mărilor,
Să ştii
De unde să le iei,
Când vei veni…
Dac-am muri deodată împreună
Ucigaş fiecare şi victimă,
Salvator şi salvat,
Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,
Mult după ce nu vom vedea…

Fără tine

Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

De dragoste

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele…

azi dimineata am stat de vorba cu o lucratoare de la ecosal. o fata care matura strada. o asteptam pe crina la miorita si ea a intrat in vorba. nici nu parea prea proasta. am vorbit lucruri obisnuite. ce fac, pe cine astept, cum ma cheama. nu stiu ce a facut-o sa vina sa stea de vorba cu mine. chiar arat asa prietenoasa? i-am dat jumatate din cafeaua mea. i-am spus mai multe despre mine. si ea mi-a spus mai multe despre ea. e la fel ca mine, a crescut fara tata. era o fata simpatica. si era placut sa stai de vorba cu ea.

azi dimineata mi-am fript limba cu o cafea slaba de la chip si dale. si acum ma mai doare. cafea de care chiar aveam nevoie, dupa insomnia de aseara(ce as fi vrut sa vorbesc cu tine….)

azi dimineata am mancat cei mai buni covrigi din ultimul timp stand pe un gard. de la o taraba de pe strada. mi i-a vandut o batranica foarte simpatica. de fapt, chipul ei m-a oprit si m-a indemnat sa cumpar(mint, imi era si foame. vroiam ceva de papa. dar nu neaparat covrigi). au fost deliciosi.

azi dimineata am mangaiat o pisica. asta e ceva nou. de obicei maingai un caine, dar e ceva la ordinea zilei. mereu ma opresc pe strada sa ma giugiulesc cu cainii care imi plac.

tu ce-ai facut azi dimineata?

si ca tot vorbeam de imburghezire(mama ce-mi mai place cuvantul asta), hai sa-ti povestesc, mihai, preocuparea mea superficiala de azi.

azi, mihai, m-am uitat la o emisiune de trenzi. se cheama high life confidential. si e la b1tv(nu ma scuzati). e prezentata de o individa cu sani maaari, rochie decoltata si coronita alba in par(potrivindu-se perfect cu rochia aia eleganta de pe ea, ca doar prezinta o emisiune trendy. pana si eu, regina neincoronata a netrendelor, pot observa asta cu ochiul liber.dar ce stiu eu?). si cum ziceam, m-am uitat la emisiunea asta. pentru ca azi m-am hotarat sa nu ies din casa si pentru ca acolo se uita mama(nu, nu am 30 de televizoare in casa si nici tv-tuner, am unul si ala sta in marea majoritate a timpului pe vh1, sa asigure zgomotul de fond).asa. individa avea vreo trei invitati care trebuiau, teoretic, sa ne sfatuiasca in domeniul vestimentar. eu nu am auzit-o decat pe una din ei vorbind(mai era un tip cu alura gay si una grasa care nu zicea nimic). tipa asta, pe care nu stiu cum o cheama, avea ceva in cap. cica a fost model prin anii 90. ma rog. frumusica, imbracata interesant, si mai ales, total netrendy. si ea a inceput sa invete pipitele(pardon, fatucile, pardon, domnisoarele) cu silicon in creier cu nu e important ce e la moda, e important sa te imbraci cum iti sta bine, si nu trebuie sa tii cont de reguli de genul “se poarta bulinele”.ca nu avem nevoie de diamante, de un ceas de firma, de o rochie givenchy couture, de o geanta luis vuitton(apropo, a remarcat cineva cat de oribile sunt gentile alea?acum serios…sunt foarte urate. pentru ca au toate sigla pe ele, de 700 de ori. faceti frate o geanta fara sigla, din piele simpla. alea sunt kitch. da kitch tare). numai ca tanara doamna care modera nu era de acord. ea vroia sfaturi concrete, draga, ea vroia sa stie tot poporu exact ce fel de geanta si de papuci sa isi cumpere. ca sa vezi maine pe strada, 90 de fete din 100 purtand aceleasi lucruri. inutil a incercat biata femeie sa spuna ca nu asta e imporant. ea nu si nu, sa spunem telespectatorilor cum sa se imbrace. dar oare telespectatorii astia chiar au nevoie sa stie cum sa se imbrace? sa se imbrace, domle, cum le place, e o tara libera, in fond..

o discutie care mi-a placut:

doamna desteapta si netreanda : si fetele astea, care isi pun silicon doar ca sa placa barbatilor, fara sa le pese de ele bla bla bla(aici milita impotriva silicoanelor, care si mie mi se par o prostie. daca un barbat o sa fie atras de tine, o sa te placa si fara silicon in buze, in nas si in fund. o sa te placa la 7 cand te trezesti, si gura ta nu are miros de floare. o sa te placa pe un pat de spital, cand ti-e rau si iti versi matele. o sa te placa proaspat iesita din mare, cu parul ud si cu sutienul deranjat de balaceala. o sa te placa infofolita cu trei pulovere si o geaca. o sa te placa cu obrajii rosii si cu zapada in par. o sa te placa oricum, get it? asa ca , proasto, nu iti mai face cicatrici pe tot corpul ca sa ii placi lui. daca e interesat de asa ceva, e idiot)

doamna proasta si treanda: dar e o concurenta mare pe piata… (what the fuck?! -did i just say fuck?- exista o piata de femei? deci eu sunt o marfa pe taraba, si vine handralaul, ma scuzi, barbatul, si ma alege. ma examineaza pe toate partile, si daca ii plac, ma cumpara, right? ei bine, eu refuz sa traiesc in lumea asta. prefer sa traiesc inchisa in carapacea mai de idealism, si sa refuz sa cred ca asemenea femei exista. femei care vorbesc despre ele insele -deci atentie, despre ele insele, nu despre altele sau despre o specie necunoscuta- ca despre o marfa. doamne! m-am si enervat…)