Birtkenau

la mare, oamenii devin mai frumosi. mie imi place cum arata parul meu la mare. se inaspreste de la sare, se face un pic mai cretz si sta in toate directiile. arata dezordonat. si poti sa te joci in el. la mare, din neglijenti devenim foarte neglijenti. ea trebuie sa ne vada asa cum suntem, nu asa cum vrem sa parem. naturali. fara fond de ten. nepieptanati. goi. frumosi. veseli. cu zambetele alea superbe pe chipuri. cu fericirea in ochi. bucurosi ca suntem doi. bucurosi ca suntem. apa nu e murdara. algele au venit sa ne vada. sa ne atinga pielea, cea mai frumoasa si cea mai catifelata piele care a fost creata vreodata. e frumoasa pentru ca e bronzata. pentru ca o mangaie soarele. pentru ca nu e data cu lapte de corp, cu lotiune de soare sau cu autobronzant. pentru ca e uda. algelor le place pielea noastra. am sa vin la tine intr-o zi cu o alga in piept. decoratie. am fost la mare. m-am iubit cu ea. si ma respecta. pentru ca eu o iubesc. marea e patria mea. pescarusii de casa se hranesc cu resturile lasate de turistii neglijenti. oamenii frumosi nu arunca deseuri in mare. pentru ca nici marea sa nu arunce deseuri in ei. natura merita o imbratisare. te iubesc. cand iti scuturi parul ud pe mine. cand inoti pana departe. nu e adevarat. tot timpul. vreau inapoi la mare. scriu cuvinte fara sens. unde esti? parul meu nu mai e frumos, ca la mare. eu nu mai sunt frumoasa. sau mai sunt. nu stiu. uneori ai ochii verzi. eu niciodata. hai sa inotam. hai sa facem pluta sub stele. hai sa dormim. hai sa ne trezim. hai sa fim.

desi de obicei fac asta, nu prea am chef sa scriu despre carti. o sa scriu totusi. am uitat ce mi-am luat data trecuta. nu cred ca m-au impresionat prea mult daca am uitat. apropo, trec printr-o perioada in care nu prea mai am chef sa citesc. poate pentru ca am o chestie in cap, care ma sacaie.let’s see:

jocurile daniei si ioana.au fost prea de dragoste. desi mie imi plac romanele de dragoste, pentru astea nu am fost prea in the mood. le-am citit totusi. mi-a placut mai mult “jocurile daniei”. la ioana deja atinsesem gradul maxim de siroposenie. ce as putea sa zic despre ele? am impresia ca lui anton holban asta ii place sa fie compatimit.
muzici si faze. ieftina. ieftina rau. banuiesc ca e pentru adolescenti. sau pt puberi. ii apreciez cultura muzicala lui verdes. imi place si mie ce asculta eroii lui. dar in rest…ieftin..de citit in autobuz, maxi-taxi, tren.
valsul de adio. parca tot destul de ieftina a fost si asta. dar cu niste chestii inteligente si interesante pe alocuri. mi-a placut chestia cu pastila.
letopisetul si istoria ieroglifica. papuci. ce pot sa spun despre ele? sunt ok pentru vremea lor.
morarul care urla la luna. asta mi-a placut. si eroul si cartea. si fabula din ultimul capitol. a fost nice. o recomand. nu prea grea, nici prea usoara. bunicica.
omul cu o singura aripa. imi place de visniec. desi mi se pare ca piesele lui sunt cam greu de pus in scena. apropo, ce piesa sa imi aleg pentru festivalul de teatru de la anul?

si le-am dus pe alea de la centrala. si mi-am luat daniel martin de fowles, turnul sinucigasilor de nu mai stiu cine, micuta vanzatoare de proza si montauk. am citit turnul sinucigasilor. nu m-am impresionat, nici nu mi-a displacut. a fost funny. dar usoara. din montauk(sunt 3 nuvele), am citit omul apare in holocen si mi s-a parut geniala. iar acum am inceput daniel martin. cred ca fowles devine usor-usor scriitorul mu preferat. tipul e genial. si chiar se pricepe sa construiasca un roman.

serios acum, mi-a pierit cheful de citit. si cred ca o sa ma tina toata luna septembrie. dupa ce pleci, o sa stau toata ziua in casa si o sa imi inec amarul in carti, asteptand vacantele. pana atunci, pari mai interesant decat ele.

eu sunt aia rosie de soare. el e cel cu ochi de mare

stau pe net de vreo ora si monitorul meu nu da semne de oboseala. asta e bine.ia sa scriu eu un post pe blog.

as putea sa scriu despre ce frumos a fost la mare. desi a mai trecut cam o saptamana de cand am venit. trebuie sa spun ca a fost genial. cea mai frumoasa aventura maritima a mea de pana acum. la doi mai, oamenii sunt prietenosi si viata e ieftina(asta e destul de util pentru niste adolescenti-scuza-ma- saraci ca noi). gazda, la care am stat cu enorma, incomensurabila suma de 200 de mii(adica 20 lei) camera pe noapte, avea cel mai frumos stranepot posibil pe fata pamantului, cu cei mai frumosi ochi albastri. vi-l arat in postul urmator. si era cuminte, si dragut tare-tare. cand o sa fiu mare vreau si eu un copil asa frumos. desi nu prea cred ca o sa fie cu ochi albastri….
marea e frumoasa mereu. dar la doi mai sau chiar in vama e mai frumoasa decat in neptun, costinesti, mamaia si alte statiuni de trenzi. marea dupa apus e calda. nu prea au fost valuri, dar nu-i nimic..am supravietuit. am mai zis ca a fost genial, minunat, super?
am fost pana in vama pe jos. si ne-am intors tot pe jos, pentru ca era tarziu si credeam ca nu mai circula maxi-taxiurile… cine mergea pe drumul european intre vama si 2 mai la 12 noapea? 2 copii ametiti. v-am mai zis ce frumosi sunt oamenii din vama? si ce prietenosi? si cum iti vine sa ii iei in brate? si cum nimic nu mai pare ciudat acolo? apropo. berea stejar are disclaimer. cica e o bere cu continut ridicat de alcool si sa o bei cu moderatie. sa asculti de el. are dreptate. da? sa nu te prind ca bei multa bere stejar, sau multa bere, sau mult alcool in general, desi asta e farmecul vamii. sau bine, poti sa bei. si apoi sa lenevesti pe plaja. seara, pe plaja e de obicei muzica frumoasa. eu nu am auzit, practic, decat o melodie de la cranberries si una de la rhcp, desi am stat mai mult acolo. nu ma intreba de ce.
intre 2mai si vama e un papuris cu papura din delta, pe care am achizitionat-o prin efractie, cu gandul sa o vand in vama si sa scot bani multi bani. nu am avut succes. apoi am incercat sa o daruiesc unui tip cu parul mare si cretz, cu conditia sa ma lase sa ma jos in parul lui. a refuzat-o. dar m-a lasat sa ma joc in parul lui. ti-am mai zis ca am o slabiciune pentru tipii cu parul mare si cretz? mi-a mai cerut-o, mai tarziu, un tip cu fes(ciudat ca atunci nu parea nimic anormal la faptul ca tipul ala avea un fes pe cap, vara), care o aprecia la justa ei valoare si stia ca a venit din delta cu catamaranul. dar pana la urma am pierdut-o pe plaja. era intuneric, domle, si cand m-am dus in apa nu am mai stiut sa ma intorc la ea.
in doi mai, noaptea e foarte linistita. aproape nimeni pe drum. putini oameni pe plaja. si mai putini in apa. am observat ca, in general, oamenilor nu prea le place sa stea in apa. poate numai noi avem o problema si adoram sa ne balacim cu orele(bine, nu zic sa inotam ca imi scoti ochii si imi zici ca inot zombie style).
bericica e buna. pardon, nu e buna, copii.

ar fi trebuit sa descriu marea poetic si frumos. dar nu am dispozitia necesara. mai zic o data ca a fost suuuuper.si ca mai vreau. nu-i asa ca atunci cand o sa crestem mari o sa ne cumparam o casuta(nu o vila, in niciun caz) la mare?asa e? sau macar o garsoniera in constanta sau mangalia. sau cumparam unul din terenurile alea dintre doi mai si vama si ne facem acolo o casuta de chripici. vrei? ai vazut ce frumos se vede marea de acolo…poate luam terenul cu papura din delta…
vreau sa mai visez in apa, sub apa, in cer, in nori, in nisip…

de ce sufar? pentru ca imi place. ba nu.

sufar pentru ca minunatul meu calculator face greva foamei, a setei si a dorului de pixelul verde. in special monitorul. dar si restul, cateodata. asta inseamna ca sta deschis vreo 15 min si apoi se inchide. asta inseamna ca nu pot sa scriu pe blog. asta inseamna ca practic, nu prea pot sa fac nimic. ceea ce e neplacut. ca sa nu zic naspa

am fost la tara. da, din nou… previzibil, stiu. am muncit. ca un sclav. aproape ca un sclav. bine, nu am muncit ca un sclav. am muncit putin. putin de tot. am varuit prin casa. am fost dina-gospodina(am mai zis ca ma cheama dina?). si acum mi-am castigat dreptul de a pleca trei zile la mare..astazi, de fapt maine foaaarte dimineata decolez:)

la tara am vazut trei chestii care merita povestite.

1. vedrele. un obicei despre care nu cred ca mai stie prea multa lume. inainte de nunta, cu una sau doua zile, mireasa invita, la soacra mica acasa, femeile din sat sa isi ia la revedere de la viata de fata(mai mult fete nemaritate, dar pot veni si neveste tinere sau chiar mai in varsta). fiecare participanta trebuie sa aduca un plocon(o gaina, o punga de orez, niste grau…ceva acolo).. e un fel de petrecere a burlacelor, se danseaza si se da “bacsis” miresei. am participat la un astfel de eveniment, se marita vara-mea cristina(in seara asta e nunta, dar ingrata de mine pleaca la mare in loc sa mearga la nunta).

2. m-am marcat profund. gaina care canta fara cap. cred ca o sa o visez noaptea. mi-a aratat bunica treaba asta. daca strangi pieptul gainii fara cap, ea canta(sau scoate un sunet care seamana cu cantecul). that’s so very creepy. o sa am o trauma cu asta pentru tot restul vietii. banuiesc ca e ceva obisnuit, dar m-a marcat

3. manele din autobuz. autobuzul care m-a dus la tara(la mine la tara, asa cum am mai spus, nu se asculta manele). un text in special. unul genial, chiar..priviti aici:
“de la 1 pan’la zece nimeni nu ma poate intrece

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

yeee

yuu-huuu”

cam asta a fost tot si trauma mea. cineva chiar asculta asta. de pe telefon. asta inseamna ca ii placea. asta inseamna ca in lumea asta, exista cineva dispus sa asculte o numaratoare pe post de melodie. iar e o problema cu mine? iar nu rationez corect?

acestea fiind zise, imi iau la revedere si plec sa ma insoresc si sa ma inot. ne vedem mai frumosi…

imi plac cainii. toti. ba nu, mint, nu prea imi plac pechinezii, dar pot sa traiesc in preajma lor. nu imi plac nu pentru ca ar fi extraordinar de urati, ci pentru ca mare parte din ei sunt caini ai batranelor, si imprumuta atitudinea lor acra. sunt rai. nu rai prin agresivitate, ca un pitbull sau un hamstaff(sper ca asa se scrie).. sunt pur si simplu rai ca o femeie in varsta care pretinde sa o ia inaintea ta la coada sau sa ii spui saru-mana si nu buna-ziua cand treci pe langa ea. sper sa atunci cand o sa imbatranesc sa nu ajung asa.
dar si cainilor le place de mine. nu ma latra niciodata(stiu ca suna ciudat. chiar nu ma latra cainii. sunt ca darie din romanele lui zaharia stancu). si ajunge sa ma uit la ei ca sa se linisteasca. nu stiu de unde vine puterea asta a mea asupra lor. poate din dragostea mea pentru caini, prezenta inca din copilarie.
mi-a povestit mama ceva interesant. atunci cand eram mica(1 an si ceva), imi placea foarte mult suzeta, ca de altfel tuturor copiilor, banuiesc. dar ea considera ca sunt deja prea mare ca sa dorm cu suzeta, asa ca nu mi-a mai dat-o. eu am inceput sa plang, si am plans, si am plans, pana m-a luat in brate si m-a dus in fata blocului, unde o catea isi tinea puii, spunandu-mi ca le-a dat suzeta mea cateilor, fiindca mama lor nu are bani sa le cumpere si au si ei nevoie. si atunci eu am tacut, si chiar m-am bucurat. si nu am mai plans dupa suzeta. end of story.
e ceva chimie intre mine si caini. aproape de fiecare data cand ies pe strada, cate un caine se ia dupa mine. sau vine langa mine sa se gudure. si uneori, merg dupa mine mult timp. mi s-a intamplat sa calatoresc insotita de caini tot drumul. si nu le pasa daca cei din alte cartiere ii latra sau chiar ii musca. sunt caini care ma trec strada. caini pe care daca ii mangai se intind pe spate si ma lasa sa ii gadil pe burta. caini de la cei mai mari la cei mai mici.
ce sa mai spun ca nu ma musca. oricat i-as chinui, nu imi fac nimic. se pare ca sunt imuna la asta.
in concluzie, dragostea dintre mine si caini e enorma. ieri de exemplu, am fost pe faleza si doi caini au venit la mine sa ii mangai(nu in acelasi timp). unul era chiar frumos(mic si curat).
articolul asta e pentru voi, catei…va iubesc…
grr…ham…ham…ham….woof…bark..grr…mrrr..hrrr

p.s. am recitit si pare ciudat. mai ales partea cu cainii care merg dupa mine. dar chiar asa e.

dina viseaza…viseaza mult si viseaza frumos. dina are o viata onirica activa. foarte activa. dina viseaza in fiecare seara chestii interesante. pe care le tine minte cam 2 zile(maxim). ea isi aminteste ce a visat, de cele mai multe ori ii povesteste emo-ului, si apoi uita. sau il arunca in sertarul cu memorie. dinei ii place sa viseze. aseara a visat pe tata ei. a fost frumos. dina viseaza lucruri obisnuite. mai rar are vise fantastice sau interesante. ea traieste pe jumatate in vis si pe jumatate in realitate. aseara a mai visat si niste apa minerala, si pe tudor chirila. tudor chirila i-a dat apa minerala. dar apa minerala era grozava. era rece si acidulata. a fost o senzatie super. dina simtea apa minerala. era..ciudat. pentru ca de obicei nu viseaza senzatii.dina spera ca niciodata sa nu renunte la bunul ei obicei de a visa.
si pentru ca tot vorbeam de bune obiceiuri, stii ce e frumos? cicatricele. eu nu am foarte multe. am una la mana stanga, pe care mi-a facut-o demult un prieten cu bratara cu tinte. asa stiam si eu care e stanga. numai ca acum mi-am mai facut una si la mana dreapta(mi-am zdrelit-o un pic pe partea superioara cand caram niste saci cu alex de la parter, si acum am o frumusete de cicatrice in dreptul degetului aratator-cea de la stanga e la imbinarea dintre degetul mare si aratator). pe brat am ceva ce nu e o cicatrice, dar e interesant. e un semn care se innegreste la soare, si seamana cu doua buze. cred ca cineva m-a sarutat demult acolo si nici acum nu s-a sters urma. pe spate am o cicatrice dragutza, dar foarte rar vizibila. cam in dreptul bazinului. mi-am facut-o intr-o zi la scoala, m-am zgariat intr-o sipca de la imbinarea lambriurilor. corespondenta ei e pe burta, operatia de apendicita de acum mai putin de un an. pe genunchiul stang am una rotunda, de cand m-a lovit un tip cu bicicleta. pe cel drept am o arsura(de la un fier de calcat) si vreo doua cicatrici mai mici de la cazaturi. la baza nasului, in dreptul ochiului stang, am un semn rotund de la varsat de vant. cam atat. as fi vrut sa am mai multe. dar..ma multumesc cu ele.fac parte din mine. ma definesc.

sunt obosita. ieri am umblat toata ziua pe afara. program frumos. biblioteca-acasa pentru 3 ore-biblioteca-plimbare-parculetul T-acasa pentru 2 ore-plimbare-acasa-somn. inca ma mai dor putin picioarele, dar rezist eroic.

ce mi-am mai luat de la biblioteca? prostii. jocurile daniei si ioana de anton holban plus muzici si faze de verdes(da, stiu, mi-am ratat copilaria, nu am citit muzici si faze pana in ziua de azi). carti care nu ma atrag pentru ca sunt obligatorii. ca de altfel nu cred ca sunt prea rele. si valsul de adio de kundera. cred ca renunt la “pasiunea” pentru el. nu prea imi mai place. plus ca am un deja vu cand citesc cartea asta. creepy.

si am ramas traumatizata. stiu ca am mai vorbit despre asta in repetate randuri, dar nu pot sa ma abtin. ce e cu moda asta? unde se duce lumea? unde au disparut baietii frumosi si fetele dragute? si..chiar nu se gaseste nimeni sa le spuna ca sunt urati?
in primul rand. si tipii si tipele sunt prea slabi. sa ziceam ca la tipe ar merge, ca ele dintotdeauna au fost mai gingase. nu comentez asta. dar tipii arata mai nou ca un bat. si mai si sublinieaza asta, purtand haine scurte si mulate. come on… din cate imi amintesc eu, tipul trebuie sa fie un personaj usor mai inalt si mai puternic decat tipa. nu mai e asa? pentru ca tot ce vad sunt indivizi slabi imbracati in roz si cu arhicunoscuta freza de trend(o incercare de creasta, cu chica la spate si cu bretonul lins pe frunte, intr-o parte). si culmea, chiar sunt tipe care sa fie atrase de acest specimen. unde a disparut tipul neras, cu alura masculina, cu parul in dezordine si cu un tricou larg pe el? chiar a fost inghitit de masa purtatorilor de floricele si basmalute roz?
sunt urati. si o sa spun asta la nesfarsit. sunt oribili. hidosi. dezgustatori. inatractivi. urati. da’ urati tare. si vreau sa fiu contrazisa. poate am eu o problema la creier. poate nu ma pot ridica la standardele lor. probabil pentru ca nu le place de mine ii urasc atat,nu?
de ce nu le place de mine, vei intreba? intai pentru ca nu sunt treanda si ma imbrac cu haine.adica cu bluze si cu pantaloni, respectiv fuste sau rochii, dar in niciun caz cu rochita aia scurta pe care o poarta ele si colanti. no-no, no way.in al doilea rand pentru ca sunt grasa(bai da grasa mai sunt). pe naiba. ideea e ca nu arat ca o scobitoare. nu sunt slaba..ce trist…in al treilea rand pentru ca nu cluberesc. in niciun caz la houseri(si la minimalisti. revelatie:de asta au devenit toti asa de mici impreuna cu hainele lor? de la minimal?). pentru ca am o obsesie cu cititul. pentru ca sunt o tocilara si o snoaba antisociala.
cred ca articolul asta pare frustrat. e doar furios. vreau un alt oras, fara trenzi si manelari.

trecand peste, diseara plec la tara. sa vopsesc casa mea verde, inside and outside. iar duminica, duminica, ce fac eu duminica seara? duminica seara, de fapt luni dimineata la 2 am, plec…unde plec? la mareeee. la 2 mai. sa ma distrez in stil traditional(nu ma condamna, asa am citit eu pe net, ca nu sunt oportunitati de distractie in afara de cea in stil traditional, in curtea gazdelor. si eu cred ce citesc pe net). abia astept, recunosc. it’s gonna be sooo fun…nici nu se va compara cu ziua din vama, va fi un fel de “podul de piatra” : adica mai mare si mai frumos.

iar am aberat. ma gasesti inapoi pe 25 august. sau pe 27. depinde.asta daca nu ma invita cineva pe undeva. ca trebuie sa profit de minunata ultima luna de vacanta

timpuri noi-tata

si

ducu bertzi- ruga pentru parinti

uneori mi-e dor de tata.