Birtkenau

am fost sa imi ridic buletinul. si evident,la biroul de eliberare acte era o coada maaaaaaaaaaare, care functiona pe urmatorul principiu: imediat ce intrai in sala, trebuia sa iti strigi numele( eu, copilul rr-it, a trebuit sa strig de vreo 4 ori ca sa inteleaga ca ma cheama Frinculescu si nu altfel. apoi te asezai la o coada mai mare ca sa semnezi o hartie. dar nu despre asta voiam sa va povestesc. ci despre gerontocratia care spala romania cu saliva. despre o doamna in varsta( ba nu, o baba, auzi, baba) care a inceput sa imi zica sa ma dau la o parte, sa o las pe ea in fata, ca e batrana si se grabeste. si de ce, ma rog? si eu ma grabeam, la 4:30 trebuia sa fiu la teatru, altfel nu mai prindeam locuri( zic teatru din snobism salii de festivitati a liceului de arta). raspunsul meu catre baba: “e o tara libera, in fond!” raspuns care a scandalizat-o peste masura. cum imi permit eu sa ii spun ca e o tara libera? scoala asta nu face nimic din noi..nu ne mai educa… nu ne mai invata sa nu jignim batranii..etc etc(oricum tu stii textul asta)

din multiplele mele posturi s-ar putea intelege ca am ceva cu batranii. dar nu e asa. atata timp cat ei nu au nimic cu mine, nu tipa si nu pretind drepturi pe care varsta nu le ofera.

mi-a placut ieri la teatru.a fost dragutz. ne-a iesit bine, nici nu ne-am incurcat prea tare(eu am zis cresterea sarcinii in loc de sarcina cresterii, adina a uitat sa ne informeze ca legumele sunt din ce in ce mai scumpe, iar fuzi ne-a anuntat ca sotii, nu invitatii nostri, ne asteapta la intrare). in rest a fost chiar neasteptat de bine. pendula, radu, a fost un hit. eu am putut sa imi fac o freza ciudata fara sa rada lumea de mine prea tare. dana s-a imbrcat in baiat si a semanat cu un manelar. adina a fost cute. fuzi a fost cute deasemenea. iar anamarialegat a avut papuci roz. oamenii au ras. sper ca dana sa ia premiu pentru cel mai bun rol masculin.

Abia astept sa vina ziua de maine, cand o sa fie festivalul de teatru. Da, recunosc, e pasiunea mea, desi nu am deosebit de mult talent. E distractiv si sa fii in sala, si sa fii pe scena.

Anul trecut am participat pentru prima data. fara emotiile de rigoare, am urcat pe scena Teatrului Dramatic in rolul tigancii din piesa “vaccin contra lenei”. Anul asta facem “Cantareata cheala” de Eugen Ionescu. saraca piesa, pe langa faptul ca era absurda, noi am facut-o si mai absurda. o sa fie frumos. o sa ne distram. o sa ne iasa bine. abia astept.

am promis ca revin cu impresii despre “Autoportret intr-o oglinda sparta” a lui Paler. si am revenit. dupa cum preziceam, mi-a placut. a fost chiar grozava. cu referiri la cultura si la celelalte carti ale sale. cu amintiri frumoase. cu regrete ascunse frumos in spatele stiloului. merita citita.

sau eu sunt inculta si imi place din greseala Octavian Paler.

si iar ma apuc sa insir problemele mele existentiale: azi am fost la cimitir. unde era extrem de frumos, batea un vant de nu puteai sa aprinzi nici macar o lumanare si la un moment dat a inceput si ploaia. iar fanfara nu canta un mars funebru, ci ceva destul de vesel. si tiganii faceau reducere la narcise de pus pe morminte si la lumanarele catolice. minunat. dar nu asta e cea mai frumoasa parte. cel mai si cel mai frumos a fost atunci cand in sfarsit am reusit sa gasim un preot, suparat nevoie mare. de ce? pentru ca draga doamne, el isi rupe vesmintele prin toate gardurile si buruienile si niste ne-sim-ti-ti au avut suprema nerusinare de a-l plati numai cu zece mii( aka 1 leu). nesimtitii despre care vorbea fiind doi batranei amarati.

si poate ca eu traiesc cu capul in nori si nu inteleg valoarea banilor. insa preotul care a citit anul trecut nu a vrut sa ne ia nici un ban. iar asta facea urat ca nu a primit decat 10 mii. asta e, nenea, de la unii mai mult, de la altii mai putin, zi mersi ca iti dau. si mai spui ca slujesti lui Dumnezeu.

lumea asta s-a degradat de tot.

iar preotii ma sperie. nu toti. unii. aia care vor baaani, muuulti baaaaaaaaaaaaaani. din aceasi categorie cu oamenii materialisti, pe care deasemenea nu pot sa ii inteleg.

da, nu e o idee buna.

da, casatoria e un lucru rau si urat.

da…stiu..nu vreau sa mai ascult inca o data teoriile alea.

totusi, vreau sa ma marit.

inca un motiv de fericire:
am acasa boboci verzi. boboci de gasca pufosi si verzi. 23

si sunt flufee si numai buni de joaca. gotta love’em

si inca un motiv:

i love my brother. fratele meu care o sa implineasca in curand patru ani.si pe care il vad din ce in ce mai des. si care e foarte frumos si destept. si care seamana cu mine cand eram mica. si care vorbeste tot timpul. si se joaca. si e cute. si e pupacios. si ma iubeste. si ii plac cateii. si e foarte tare frate.

ce am mai citit in ultima vreme…

in afara de filosofie, care de vreo luna, hai doua, e noua mea pasiune si incep deja sa ma plictisesc de ea(nu stiu daca “plictisesc” e cuvantul bun, mai degraba devin constienta de inutilitatea acelor sisteme, care par a fi create pentru a fi distruse de urmatorul)

am fost la biblioteca si mi-am luat carti de vacanta: 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea, Luna si doi bani jumate (W.Somerset Maugham), Autoportret intr-o oglinda sparta (Octavian Paler) si, la recomandarea oii din pestera(recomandare facuta prin complexul procedeu ini-mini-mani-mo) Delfinul (Sergio Bambaren)

sa le iau in ordinea in care au fost citite

1.  Delfinul.  mi-a luat cam un sfert de ora sa o citesc( era din colectia “cartea de pe noptiera”, e de inteles) si am constatat ca acel sfert de ora ar fi putut fi folosit mai bine curatand cartofi sau spaland wc-ul. asa, poate, as fi aflat misterul vietii, pe care minunata carte incerca sa mi-l dezvaluie. scrisa in genul lui paolo coelho( da, recunosc, am citit “manualul razboinicului luminii”, chiar inaintea lui Jiji), incercand sa ascunda niste truisme dupa ele insele. Despre un delfin pasionat de surf care si-a gasit implinirea urmandu-si visele. Aproape emotionant. Daca nu as fi citit cartea asta, nu m-as fi putut determina sa imi urmez idealul. O,nu! Multumesc zeului cartilor ca mi-a scos-o in cale si m-a iluminat.
2. Luna si doi bani jumate. despre Gaugain, de la un tip care se lauda ca l-ar fi cunoscut. nu am inteles de ce ii pune numele Strickland, dar poate asta e doar problema mea. Tot despre viata pictorului am citit mai demult si “Paradisul de dupa colt” care la vremea respectiva m-a impresionat. totusi, Llosa il face pe Gaugain mai boem si mai uman, pe cand Maugham asta cu nume de lord il transforma intr-un posedat al geniului, care trata oamenii urat, fara sa ii pese de parerea lor. punctul comun al celor doua carti e ideea ca unii oameni nu se nasc intr-un loc potrivit, ca nu trebuie sa apartinem neaparat spatiului in care traim si ca ar fi indicat sa mergem sa ne cautam pamantul din care am crescut intr-adevar. iar pictorul era un salbatic si isi gasea locul in insulele tahitiene. Llosa castiga detasat. p.s. ce m-a amuzat la Somerset a fost precizarea despre sanatatea fizica a personajelor (aproape pentru fiecare considera necesar sa spuna ca “era o persoana normala, sanatoasa”…uff dude…am prins ideea, toti erau normali si sanatosi, nu aveau probleme patologice si traiau intr-o lume utopica)
3. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea. imi cer iertare in fata zeului cartilor, cel care promoveaza valorile romanesti si universale, dar mie nu imi place Petre Tutea. mi se pare un fel de copie nereusita a lui Steinhardt, impanata cu o incercare de umor si servita generatiei care prin 90 atinsese maturitatea. Da, Steinhardt era destept, intelegea credinta si intelegea si lumea. Pe cand Tutea vorbeste despre credinta in clisee( da, am prins ideea cu baba nespalata pe picioare care sa roaga in fata icoanei Maicii Domnului si cu popa de la Cucuietii din deal care este patruns de misterul Crestinismului.) Nu stiu daca sunt aia in masura sa vorbeasca, dar cred ca nu in asta sta credinta. Iar despre lume vorbeste tot in clisee. Am invatat de la el cum poti sa definesti orice, fara sa gresesti. Ce e comunismul? O aflare in treaba. Cine e Iliescu? Un aflator in treaba. Ce face poporul roman de milenii? Se afla in treaba. Si cam atat. Pana si el e o aflare in treaba. Pana si eu sunt o aflare in treaba. Dar ce sa mai, intreaga lume e o aflare in treaba. Cam atat despre marele ganditor. Si faptul ca e prea plin de el. Go take a shower, man!
4. Autoportret intr-o oglinda sparta. pana acum am vorbit numai de rau. iar ultima carte n-am citit-o. Dar am o presimtire ca o sa imi placa. Cu toate ca Octavian Paler e blamat de multi, mie tot imi place. Desi cartile lui seamana cu niste compilatii. Asta e, poate am un nivel intelectual mai redus. Mie mi-a placut “Viata pe un peron” pe care am citit-o demuuuult, demuuuuult… chiar m-a impresionat atunci. Sa vedem ce poate in autoportret. o sa revin cu amanunte.

sunt fericita. dar foarte fericita. nu imi mai trebuie nimic. am tot ce isi poate cineva dori. si tin sa multumesc pe aceasta cale urmatorilor: the sheep in the cave, the blue girl, the orange girl, the black girl, the short guy with the funny obssesion, the fish with the green jacket, the woman who starts tickling me while I am asleep, the old woman with a smile on her face, the dogs on the street, and others.

am avut o vacanta extraordinara, in care am avut timp sa fac o multime de lucruri, dar nu am avut timp sa ma plictisesc. iar ziua de ieri a fost grozava.multumesc

sau pericolele care te pot pandi la colt de strada:

ce ar putea sa ti se intample?pai ai putea sa iti vezi linistita de drum, fara sa dai atentie oamenilor din jur, cand deodata, din intuneric, sa apara un manelar, cu pantofii lui de manelar, cu pantalonii lui negri de manelar, cu geaca lui cu harrison de manelar(apropo, mi-am dat seama de ce manelarii poarta geci cu harrison: merg pe principiul punerii lui “h” nemut inaintea tuturor cuvintelor:ca in haoleu, hadrian,etcetera) , cu freza lui de manelar, cu fata lui de manelar si mai ales cu cd-ul lui cu manele in mana, si in joaca glumeata neanderthaliana, sa iti atinga fundul cu mana lui pe care nu a spalat-o dupa ce a folosit toaleta publica sau mai rau, cu zambetul lui gutza imprimat pe cd-ul pe care il tine in mana.

foarte dragut pana aici, pentru ca tu, ca o domnisoara atractiva din punct de vedere sexual, ce te consideri, te bucuri ca celalalt sex te baga in seama(wow, am ajuns sa spun “celalalt sex” despre barbati, Simone de Beauvoir ar fi mandra)

dar sa nu cumva sa te deranjeze.si sa nu cumva sa te gandesti sa comentezi. pentru ca lovitura in joaca o sa se transforme in una adevarata, dublata de o injuratura plina de substanta.si uite asa incepe dictatura manelarilor.

ce mai poate sa ti se intample in frumosul nostru oras? pai, de exemplu, e foarte posibil ca atunci cand iesi din scara blocului, imprastiind un zambet primavaratic, sa te trezesti cu o noua mana pe fund si un salut care include cuvantul “gurita” din partea manelarilor de scara, care stau mai mereu acolo si sparg seminte si beau bere.

da, am observat ca fundul unei tipe a ajuns un bun comun, de care manelarii pot sa se foloseasca asa cum vor. poate ca e o problema cu mine, dar nu reusesc sa ma obisnuiesc cu asta.trist, foarte trist, atat de trist.se pare ca nu pot sa ma adaptez societatii contemporane.ar trebui sa ma ascund intr-o pestera si sa traiesc acolo o perioada, meditand la scopul vietii.

astea sunt doua dintr lucrurile care ti se intampla daca esti fata. dar daca esti baiat? daca ai parul lung, or sa rada de tine, zicand ca esti “gagica”.daca nu ai parul lung, or sa rada de tine zicand ca esti gay. daca te uiti urat la ei, or sa tipe si or sa fie poate violenti pentru ca te-ai uitat urat la ei. daca asculti muzica la mp3, o sa iti traga castile din urechi si o sa iti puna manele la telefon.si asa mai departe.
dar stii ce? prefer asta decat sa fiu obiectul mangaierilor libidinosilor.
word.